Necro Kid

Noaptea cantaretilor obscuri

2010-12-09T14:41:00.008+02:00

Epilog

de Maura

Cântec de amăgire

Cântat la Oraştie

E-ntreaga vale roşie

Cuprinsă-n amorţire

Stau vulturii agale

Stau sus la jos în vale;

Dorinţa de mâncare

Devine profanare

Pe jos zac cioburi moarte

Şi-s morţi din vina lor

A spiritelor sparte

Că nu au ştiut ce vor

Nu mai sunt case-n sate

Nici blocuri în oraş

Doar cioburi măturate

Ale unui fost sălaş.

De jos, dintre ruine

Răsare-un spirit nou;

Nu-i unul din mulţime

N-ascultă de ecou...

E magul din Carpaţi.

Noaptea cantaretilor obscuri by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License

Rimă şi bani

2010-11-23T17:22:00.005+02:00

Sunt tânăr, cu mulţi ani în faţă

M-am născut c-un mare scop:

S-ajung mare şi tare-n viaţă

Asta-mi scrie-n horoscop !

Totuşi, am o mică problemă

Nu, nu-i vorba de duşmani

Echilibrul e o mare dilemă:

N-am bani, dar sunt plin de ani...

Vreau bani, să mă bucur în ani

Vreau ani, să mă bucur de bani

Vreau fani care nu-s jidani

Jidani care nu-s duşmani

Duşmani fără prea mulţi ani

Ani mulţi plini de bani

Bani să mă bucur în ani.

Rimă şi bani by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License

2:42

2010-11-18T14:22:00.002+02:00

Viata este o calatorie frumoasa pentru cine are ochi si cap

Plina de persoane carora acestea nu le incap

Un voiaj nefolositor pentru cei care sufera de acest handicap

De care vreau sa scap;

Ii inteleg ca n-au cap, dar te rog, iami-i de pe cap !

- de Maura

2:42 by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License

Avangardism

2010-11-18T14:16:00.002+02:00

ţine ani atenţie

fapte de psihiatru

bătăuşe

vine şcoala

cânte adevărul nota

elevele bune scapă

sau îndeamnă

scăzută vedetă

te joc

Avangardism by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License

Noaptea cântăreţilor obscuri

2010-10-14T13:43:00.004+03:00

de Maura

Partea II

Închişi în cerul verde

Plâng demoni de zăpadă,

şi-au fost măreţi odată

şi liberi şi voioşi.

Suavă amintire,

Clipe de bucurie

când erau calzi cu toţii

şi-mpărtăşeau iubire...

Acum i-alină gheaţa,

Trăiri în amăgire;

Iadul din introspecţii

Acum e-a ta trăire.

Şi-au fost voioşi odată

şi liberi şi măreţi

veseli în lumea largă

pe care-o otrăveau.

Exil în cerul verde,

Fără vreo mângâiere

Zac demonii zăpezii

Închişi în decădere.

Se-ntunecă culoarea

S-agită jalnic zarea;

E zbucium printre demoni

E ora 1.

Noaptea cantaretilor obscuri by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License

'cause all I need is my caffeine

2010-10-14T13:42:00.002+03:00

The sky is blue and the field is green
There's you and me
This is our scene
On our screen...on our scene...

Hey !

'cause all I need is my caffeine
and yes, yes, yes, soon I'll be nineteen
come with me and jump on this trampoline
'cause all I need, 'cause all I need
is my CAFFEINE !

YES !

come with me and jump on this trampoline
cause all I need is my caffeine
let's jump 'till our eyes turn aquamarine
come and jump, but don't intervene.

Revelatzie

2010-09-09T11:30:00.008+03:00

Si am privit tiganii in ochi, si i-am inteles. Si atunci tiganii au plecat.
Si am privit porcul mistretz in ochi, si l-am inteles. Si atunci porcul mistret a plecat.
Si am privit ursul in ochi, si l-am inteles. Si atunci ursul a plecat.

Ajunsa acasa, m-am privit intr-o oglinda. Si atunci am inteles.

Dear robots...

2010-07-21T23:47:00.001+03:00

I am something without a name
without a soul, form of its own
without two eyes, without blind eyes,
mouth in a chest, or ears long deaf.

I could be that, I could be that
I could be lots, I could be none
That would be you, the modern slave
In this slavery society

I walk a lonely road,
The serene waltz in two
And everyday I smile,
And everyday I'm free.

I gave up rhyme, I gave up all
Because I don't care anymore
When you were young, you were like me
Too bad you aren't anymore.

Maura / Rock Bird

Citat Propriu

2010-07-20T06:04:00.008+03:00

Spălaţii pe creier spală întreaga lume pe creier.

- Maura

Quoting Day

2010-07-19T06:08:00.008+03:00

Some men see things as they are and ask why. Others dream things that never were and ask why not.

- George Bernard Shaw

" Do you know how to make God laugh? Tell him your future plans.

Do you know how to make God laugh even harder? Tell him your future plans for your kid(s). "

Any book worth banning is a book worth reading

- Isaac Asimov

We are atheists about most of the gods that humanity has ever believed in. Some of us just go one god further.

- Richard Dawkins

Organized Christianity has probably done more to retard the ideals that were its founder’s than any other agency in the world.

- Richard Le Gallienne

Love is for the lucky and the brave.

It is true that liberty is precious, but is it so precious it must be rationed?

Any belief worth having must survive doubt

The philosophy of one century is the common sense of the next.

Embrace change.

Going with the flow will make your transition ever so much easier.

Don't fret. All your friends will be able to zig when you zag.

Avert misunderstanding by calm, poise, and balance.

Allow compassion to guide your decisions.

There's no such thing as an ordinary person.

No one can walk backwards into the future.

Who is without a flaw?

Anger begins with folly, and ends with regret.

The world may be your oyster, but it doesn't mean you'll get its pearl.

Don't just think, act!

If you don't have time to live your life now, when will you?

A mind is like a parachute - it only works when it's open

Accept something that you cannot change, and you will feel better.

No one can make you feel inferior without your consent.

Strive to be the person that your dog believes you are.

- Bumper Sticker of the Month

It has been said that a miracle is the result of causes with which we are unacquainted. Once these causes are discovered we no longer have a miracle, but natural law...In a way, all dislike the laws of nature. We should prefer to make things happen in the more direct way in which savage people imagine them to happen, through our own invocation.

- Robert Parrish
The Magician's Handbook

Freethinking is thinking for yourself, unconstrained by deference to tradition or authority.

- John B. Hodges

The cost of scientific advance is the humbling recognition that reality was not constructed to be easily grasped by the human mind. This is the cardinal tenet of scientific understanding. Our species and its ways of thinking are a product of evolution, not the purpose of evolution.

- Edward O. Wilson
"Back From Chaos" - The Atlantic Monthly March 1998

Americans are the best entertained and the least informed people in the world.

- Neil Postman

Violence is the first refuge of the incompetent.

- Isaac Asimov

In all things it is better to hope than to despair.

- Johann Wolfgang von Goethe

Peace cannot be kept by force; it can only be achieved through understanding.

- Albert Einstein

The ultimate measure of a man is not where he stands in moments of comfort and convenience, but where he stands at times of challenge and controversy.

- Martin Luther King, Jr.

Peace is not merely a distant goal that we seek, but a means by which we arrive at that goal.

- Martin Luther King, Jr.

I am only one, but still I am one. I cannot do everything, but I can still do something; and because I cannot do everything, I will not refuse to do the something that I can do.

- Edward Everett Hale

Patriotism means being loyal to your country all the time and to its government when it deserves it.

- Mark Twain

I cannot teach anybody anything, I can only make them think.

- Socrates

First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.

- Mahatma Gandhi

Education is the ability to listen to almost anything without losing your temper.

- Robert Frost (1874 - 1963)

One machine can do the work of fifty ordinary men. No machine can do the work of one extraordinary man.

- Elbert Hubbard (1856 - 1915)

"A philosopher," said the theologian, "is like a blind man looking in a dark room for a black cat which isn't there.

"Yes," replied the philosopher, "and if I were a theologian, I'd find the cat!"

- Attributed to Aldous Huxley

All religion, my friend, is simply evolved out of fear, fraud, greed, imagination and poetry.

- Edgar Allen Poe

"What lies behind us and what lies before are tiny matters compared to what lies within us."

- Ralph Waldo Emerson

"There is nothing so absurd that it cannot be believed as truth if repeated often enough."

- William James

Facts do not cease to exist because they are ignored.

- Aldous Huxley

Religion is regarded by the common people as true, by the wise as false, and by the rulers as useful.

- Seneca, Greek Philosopher

Life is not a having and a getting, but a being and a becoming.

- Matthew Arnold

Who are the learned? They who practice what they know.

- Mohammed

We know the truth, not only by reason, but also by the heart.

- Blaise Pascal

Teachers open the door...you enter by yourself.

- Chinese proverb

When you are crossing the desert, plant trees, for you may be coming back the same way in your old age when you will be glad of the shade.

- Persian proverb

Believe nothing merely because you have been told it, or it has been traditional, or because you yourself have imagined it. Believe whatsoever you find to be conducive to the good, to benefit the welfare of others.

- Buddha

So whatever you wish that men would do to you, do so to them.

- Jesus

Many people reach their conclusions about life like lazy school children. They copy the answers from the back of the book without troubling to work out the sum for themselves.

- Kierkegaard

I'm sort of fluctuating between what I used to be and what I am.

- Jane Howard

I do the very best I know how - the very best I can - and I mean to keep on doing so until the end.

- Abraham Lincoln

There is nothing permanent except change

- Heraclitus (circa 500 BCE)

Money can buy a fine dog but it is kindness that makes him wag his tail.

There seems scarcely any limit to what could be done in the way of producing a good world, if only men would use science wisely.

- Bertrand Russell

The death of dogma is the birth of reason.

- Immanuel Kant

Belief is harder to shake than knowledge.

- Adolf Hitler

What would be the use of immortality to a person who cannot use well a half hour?

- Ralph Waldo Emerson

The recipe for perpetual ignorance is very simple: Be satisfied with your opinions and content with your knowledge.

- Elbert Hubbard

"They were apes only yesterday."

"Give them time."

"Once an ape-always an ape."

"No, it will be different...Come back here in an age or so and you shall see..."

- The gods, discussing the Earth, in the motion picure version of H. G. Wells The Man Who Could Work Miracles (1936)

One should always keep an open mind, but not so open that one's brains fall out.

- Bertrand Russell

When your heart is pure, your mind is clear.

Zboara

2010-06-08T11:06:00.000+03:00

Din colţul străzii...

2010-06-08T09:32:00.279+03:00

de Maura Trocan

~ poveste reală ~

În colţul străzii mele trăia un bătrân, cu un aspect fizic neîngrijit, murdar, imatur, singur la părinţi, cu o scorpie de mamă care compensa lipsa tatălui demult pe lumea cealaltă. În tinereţe, nu prea l-a lăsat mămica să se omoare cu o slujbă, sau să aibă o căsnicie fericită, din simplul motiv că nici una nu era destul de bună pentru fiul ei, acesta despărţindu-se în cele din urmă de două consoarte. Aşadar avem băiatul lui mămica, ţinut sub papuc până la adânci bătrâneţi, cu mintea rămasă undeva prin generală, fără cineva care să-i fie alături la bine şi la greu şi o pensie infim de mică din simplul motiv că anii pe care i-a lucrat pot fi număraţi pe degetele de la o mână. Totuşi, avea şi el o calitate, sau mai zis o utilitate: ştia absolut toate bârfele din cartier, şi cum era mai darnic de felul lui, cel puţin cu vorba, le împărtăşea fără pic de teamă cu toată lumea. Nu prea era el priceput la ceva, în schimb în acest domeniu, avea diplomă de doctorat. Dacă doreai să afli ceva despre oricine, ştiai la cine să apelezi: la nenea' Petre.

Veni inevitabil o zi în care personajul nostru s-a trezit orfan. La propriu. De necaz, a petrecut trei zile şi trei nopţi, de fapt a fumat şi băut mai mult decât în toată viaţa lui, de fericire că acum avea voie, simţindu-se în sfârşit împlinit că putea face tot ce îi voia inimioara, fără a da socoteală nimănui. În sfârşit, după atâta amar de vreme, putea fi cu adevărat LIBER !!!

Nu puţini au fost vecinii care susţineau că aceasta era probabil cea mai fericită perioadă din viaţa acestul pierde-vară, care şi-a irosit o viaţă fără să facă nimic, da absolut...nimic. Până şi bunicul credea asta. Până şi părinţii mei. Până şi eu.

Lăsând la o parte una dintre rarele dăţi când toată familia mea era de acord cu ceva, fericirea bătrânului nu a durat mult. Odată cu moartea mamei lui, jumătate din casă a fost dată la cei care s-au băgat să o ţină şi să îi lingă rănile în ultimele luni, nu propriului ei fiu care a stat lângă ea o viaţă, fără a îndrăzni a fi prea neascultător, iar cum nimeni de pe stradă nu voia să se complice cu nea' Petre şi să îşi ia angajamentul să-l ţină, aceştia din urmă doreau să aibă şi partea lipsă. Nu a durat mult până când, răpus de bătrâneţe şi petrecutul extrem după moartea lu' măsa, l-a lovit boala şi pe fraierul ăsta. Fiind mult prea interesaţi să pună laba pe avere, cei care şi-au asumat o responsabilitate nu prea aveau chef să facă ceva pentru moş, aşa că nu a durat mult până când acesta a ajuns fix în spital. După câteva luni a ieşit de acolo, tot bolnav, fiind ultima oară când cineva de pe stradă l-a mai văzut sau a mai auzit ceva de el. Zvonurile spun că a murit mâncat de molii, iar eu, cunoscând cât de cât situaţia, tind să le dau crezare.

Acum strada este aşa de goală fără nenea' Petre....parcă mi-e dor să îi fac cu mâna de câte ori mă întorc acasă, sau să îl salut şi să mă mai amuz de vreuna din bârfele sau povestirile acelea parcă out of this world, sau doar de felul lui de a fi, pentru că era o fiinţă foarte sociabilă, care mereu îţi făcea cu mâna şi te saluta, având pretenţia ca şi tu să faci la fel. Dacă uitai sau erai prea grăbit, îţi auzeai nişte vorbe după aia pe stradă...dar era simpatic în felul lui.

Abia acum, când nu mai e "la datorie", nu puţine sunt persoanele care spun că, odată cu dispariţia lui, a murit parcă însăşi strada, căci el era cel care o însufleţea.

Din colţul străzii... by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Când muzica moare...

2010-06-06T21:18:00.372+03:00

de Maura Trocan

Este una din acele seri, în care te laşi cuprins pe de-a-ntregul de revelaţia demenţei de moment, una din acele clipe în care nimic nu mai contează, în care efectiv tot ce îţi vine să faci este să îţi bagi ceva în absolut tot ce îţi creează un anumit discomfort, fie el mai mult sau mai puţin fizic, în care îţi dai seama din nou de măsurile variate şi negradate de ipocrizie şi superficialitate cu uşoare adăugiri de nepăsare şi prostie acută a celor care te inconjoară zi de zi, oră de oră, de care de fiecare dată când vrei să scapi, te loveşti de frustrările lor, asemeni unor copii mici ofticaţi că nu vrei să te joci jocul lor cu ei atunci când tot ce ai nevoie este doar o clipă de linişte, să îţi vezi de ale tale, care parcă vor să te domine prin şantajurile sau cel puţin încercările jalnice de şantaj, de cele mai multe ori emoţional, aceste fiind încununate cu un surâs răutăcios de fiecare dată când tu, din bunătate, milă sau laşitate cedezi în faţa lor. Da, este una din acele momente în care te saturi până peste cap de toanele şi fiţele celorlalţi, de dorinţele lor egoiste şi de faptul că they take you for granted, şi uită să te mai aprecieze, de parcă nu ai avea de ales decât să te joci cu ei, acceptând cu coada între picioare umilinţa de a fi comparat cu cei din jurul tău, de faptul că nu poţi fi ca X sau ca Y, ca eşti diferit şi că ai alte perspective faţă de ale lor, în care toţi încearcă să îţi dovedească cât de javră pot să fie, şi tu cât de dobitoc că le permiţi toate astea. Ai mai puţini ani pe Pământ ca ei, deci eşti mai mic, deci eşti mai prost. WRONG ! Poţi să trăieşti şi o mie de ani, dacă îi trăieşti degeaba nu ai făcut nimic. Wait, asta în cazul în care nu te va călca maşina aia şmecheră care nu se opreşte la semafor, oferindu-ţi un bilet gratuit, din păcate doar dus, că doar suntem în plină criză financiară, spre viitoarea reîncarnare; şi să nu uităm de ţigla aia de pe casa vecinului care poate oricând să îţi pice fix în cap, sau boala aia fatală care te poate lovi când te aştepţi mai puţin...şi încă nu am spus nimic de hoţul acela care poate oricând să-ţi facă vreo surpriză, mai ales pe străzi noaptea târziu, sau de criminalul în serie abia scăpat din arest, cu o dorinţă inumană de sânge, sau pur şi simplu de infarctul din cauza presiunii atmosferice prea mari...lista continuă. Mi-e scârbă. Exact, am ajuns în punctul în care nu mai simt pic de milă sau compasiune pentru cei care nu o merită, în care am realizat că dacă cineva păţeşte ceva naşpa, şi-o merită cu vârf şi îndesat, pentru că mai mult ca sigur singur şi-a atras-o, în care m-am săturat până peste cap de cei care se plâng non stop că viaţa e grea şi nu fac absolut nimic pentru a schimba situaţia, de personajele care nu mai văd oameni, văd doar interese, nu mai văd prieteni, văd doar ţinte bine alese, care îţi sunt alături până la un punct, şi da, cam la toată lumea există acel PUNCT, de care dacă treci câtuşi de puţin, eşti lăsat literalmente baltă, de persoanele care dacă te ajută ştiu doar să îţi reproşeze pe urmă, până ajungi să îţi pară rău că ai apelat vreodată la ele, de toţi falşii profeţi care se cred genii, când de fapt sunt doar nişte retardaţi congenitali, de profii (da, am zis profii) care în faţa elevilor se lasă duşi de val de acel sentiment de putere, pe care îţi revarsă adesea frustrările sau de care îşi bat joc, şi desigur, să nu uităm de cei care văd în copii doar un scop de a face mai mult profit, obligându-i efectiv să meargă la ei la meditaţii, de parcă nu ar fi plătiţi din banii de pe impozitele plătite de...RIGHT ! Părinţii noştri. Ei sunt puşi acolo să ne înveţe, iar noi elevii ar trebui să fim în centrul atenţiei, să ni se explice până înţelegem, nu există elev prost ci profesor care nu ştie să predea...plm, am văzut elevi consideraţi de toţi cauze pierdute, care cu persoana potrivită care chiar pune suflet în ceea ce face să devină parcă peste noapte super genii. În clasele 5-9 am fost geniu matematic, făceam de plictiseală toate rândurile de la o teză într-o oră, în a 8-a făceam la perfecţie 2-3 variante de la capacitate în mai puţin de 30 de minute, iar de când am dat în a 10-a de un prof care nu ştie altceva decât să facă mişto de noi şi să predea vorbind singur, pe un ton batjocoritor şi uitându-se la noi în scârbă, am ajuns să detest efectiv materia pe care cândva o iubeam din toată inima, pentru care mă trezeam noaptea din somn cu rezolvarea la vreo problemă. Desigur, părinţii în primă fază nici nu vor concepe să fie vina cretinului de la şcoală, căci el are diplomă iar tu nu, şi îţi vor sări ţie în cap, că doar tu eşti cel mic...vor dura câteva luni bune până îşi vor da seama de cruntul adevăr...numai că atunci va fi prea târziu pentru că odată ce am ajuns în punctul de a îmi fi scârbă, there's no way back. Concluzia, cu cazul meu ca exemplu (iar aceasta nu este singura materie la care am păţit asta), care poate fi regăsit în mult mai multe persoane şi situaţii, este următoarea: dacă nu îmi place o materie, nu e vina mea, e vina gunoiului care se preface că îmi predă, uitându-se efectiv cu scârbă la noi, de parcă am fi vinovaţi de ceva, care în faţa oricărei persoane un pic mai mare ca ei sunt cei mai mari căcănari, lingăi, spune-le cum vrei, de laşii care au diplomă de doctorat în mâncat rahat pe pâine, sau căcaţii biologici care sunt aşi în arta pupicurismului, de...de tot. A, da, şi desigur, nimeni nu va recunoaşte vreodată că aparţine în una din cazurile menţionate mai sus, de fapt nici măcar nu va lua în calcul această posibilitate, din moment ce mai toată lumea are o imagine aşa distorsionată asupra lui însuşi...e marfă să te minţi pe tine, nu?

În momentul de faţă mă doare fix în p-u-l-ă de orice ar putea crede orice idiot care nici măcar nu mă cunoaşte acolo, in interior, de ce spune sau face oricine mi-ar putea restricţiona câtuşi de puţin libertatea, mai ales la libera exprimare, de părerea oricui altcuiva în afară de mine, de judecata şi etichetele de sezon, dată de cei care nu vor să înţeleagă că nu ai nimic de dovedit nimănui, că ceva faci în primul rând pentru tine, deci ţie trebuie să-ţi placă, nu lor; că nu suntem toţi traşi la xerox şi poate tu ai alte pretenţii de la viaţă, altă misiune, altă experienţă, alte revelaţii, alte perspective, alte decizii de luat, care trebuie respectate la fel ca şi gusturile care nu se discută. Muzica voastră moare pentru mine odată cu abilitatea de a vedea dincolo de toate acestea, odată cu refuzul de a fi ceea ce nu sunt şi nici nu voi putea deveni cândva, odată cu dorinţa de a îmi face mie însămi upgrade, nu a fi o altă copie banală şi nereuşită trasă la un xerox deficitar.

........................

Acuma uite partea bombă...eu sunt schimbarea pe care îmi doresc să o văd în lume, care nu acceptă rahaturi de la absolut nimeni, care nici măcar nu concepe să permită cuiva să îmi insulte propria existenţă şi care te tratează aşa cum o tratezi şi tu la rândul tău. Plm, indiferent cine eşti, respectul se câştigă. De eşti javră, beware, s-ar putea să te trezeşti castrat în chinuri groaznice (la propriu), cu ochi scoşi, mâinile tăiate bucăţele şi nu vei putea urla după ajutor, căci limba îţi va fi demult îndepărtată din maxilar, părul ars odată cu incendierea părţii superioare a capului, cu faţa mutilată, iar asta just to begin with...şi toate astea cu ajutorul unei săgeşi de darts si ale karmei care te poate aduce imobilizat de-a dreptul, într-o ipostază în care poţi păţi toate acestea fără a fi eu nevoită a da socoteală nimănui, sau a avea vreo mustrare de conştiinţă - doar sunt dementă, sadică şi cu sânge rece pe unele faze. But again, de-mi eşti prieten, vei întâlni o fiinţă care pe cât poate fi de distructivă, pe atât de caldă, pe care te poţi baza şi care nu se va sfii în a-ţi ţine partea, care preferă să şi-o ia peste bot decât să te trădeze aiurea. Depinde în care extremă, sau semi - extremă pici. Infidel cititor, regret să îţi spulber lumea de carton, dar spre deosebire de posibilul tu, eu chiar practic ceea ce predic. Mi se rupe cine eşti sau ce poţi face, şi ca să-l citez pe Paul: "indiferent de ce funcţie ai sau cărei naţii aparţii, înainte de toate, te-ai născut OM, ca toţi ceilalţi," poţi muri tânăr sau bătrân, depinde de bulan, şi nu durează mult până când vei realiza că...

"Din pământ venim,
Şi tot în pământ ne întoarcem."

SO LIVE IN THE F U C K I N G PRESENT !!!

Apreciază naibii ce ai, nu-ţi mai plânge de milă, bucură-te de viaţă, învaţă să îţi permiţi ceva mai multă libertate, pentru că nimeni nu ţi-o restricţionează în afară de tine însuţi, mai bagă-ţi ceva în ea de muncă, datorii, obligaţii, etc, fi stăpân pe viaţa ta, lasă deoparte fazele puerile gen cu tu le şti pe toate şi vei trăi o veşnicie, nu mai fi nesăbuit şi ignorant ca 99,9 % din suprafaţa Pământului, nu de alta, dar mâine poate fi prea târziu.

Learn to let go and...

Just...

Enjoy the FRIGGIN' Ride. :3
^^^^^
CLICK

Când muzica moare... by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Cum va arăta pământul peste 10 milioane de ani ?

2010-06-06T11:06:00.002+03:00

Nume: Trocan Maura

Şcoala: Colegiul Naţional “Elena Ghiba Birta”, Arad
E-mail: necrokid@yahoo.com

Mereu ne întrebăm cum ar fi sa putem călători în viitor, să vedem ce se va alege de toate astea, cum va evolua lumea, cât de mult va evolua tehnologia sau pur şi simplu, viitorul nostru. Dar puţini se gândesc la evoluţia planetei pe care trăim, iar când o fac, li se pare un subiect mult prea complex.

Folosindu-mă atât de cunoştinţele mele, cât şi de anumite teorii văzute prin diferite locuri, voi încerca să privesc prin prisma imaginaţiei cum va arăta Planeta Albastră nu peste 100, nici 1000 ci peste chiar 10 milioane de ani.

Datorită condiţiilor climatice şi a exploziei demografice, oamenii au fost nevoiţi să colonizeze celelalte planete si sisteme solare. Tehnologia a evoluat atât de mult, încât navele lor spaţiale puteau călători cu de până la zece ori viteza luminii. Teleportarea şi imortalitatea sunt doar câteva din lucrurile care acum sunt utopii. În anul 2032 a fost dezvoltat un tratament pentru prelungirea vieţii prin luarea unui medicament, dar abia în 2062 a devenit destul de stabil şi a fost eliberat pentru toată lumea. După câteva sute de ani, datorită acelui medicament, oamenii au început să se nască cu o genă care nu le permitea să moară. După ceva timp, regenerarea rapidă a celulelor într-un mod automat a devenit de asemenea realitate. În ciuda acestor îmbunătăţiri, oamenii au colonizat multe planete în speranţa de mai bine, pe Pământ rămânând doar majoritatea animalelor, insectelor şi plantelor. După câteva milioane de ani, era unor dinozauri super puternici a venit din nou.

Apa care la un moment dat acoperea aproape toata planeta, acum era în proporţie de 24 % şi continua să crească. Pentru a 1098-a oară a avut loc era glaciară, urmată ca de obicei de încălzirea globală care tocmai s-a sfârşit pentru a 1099-a oara de la crearea Pământului încoace. Datorită acestui mediu de viaţă imposibil, foarte puţine plante au supravieţuit, iar cele care au reuşit au crescut exagerat de mult, ajungând până dincolo de norii care în cele din urmă au dispărut, dar asta poate a fost mai mult din cauza lipsei necesităţii ploilor decât a monstruozităţilor.

Vieţuitoarele sunt exact ca şi urmaşii mult mai evoluaţi ai dinozaurilor. Deşi majoritatea sunt imenşi, cum ar fi o pasăre cu un cap asemănător unui tigru, aripile ca de şoim iar corpul musculos ca şi al unui leu, care zboară liniştită în căutarea prăzii, sau pur şi simplu să arunce o privire asupra stării teritoriului. Partea interesantă este că animalele din perioada aceasta pot vorbi unele cu altele pe un limbaj asemănător omului. Nu există grupuri, cu alte cuvinte nu sunt conduse de un guvern al animalelor, sau de o haită, pentru că ele trăiesc după principiul fiecare pentru el. Nu există nici familii, după naştere, puiul este trimis în lume şi se descurcă pe cont propriu. Faptul curios este că vieţuitoarele trăiesc în jur de câteva mii de ani.

Acest lucru ar fi dus în mod normal la o suprapopulare a planetei, dar datorită necesităţii animalelor pentru hrană şi mai ales pentru carne, în ciuda inteligenţei lor, ele sunt nevoite să se mănânce între ele. În acest mod ciudat, poate chiar oarecum canibalic, ele au rezolvat problema la care oamenii au găsit ca soluţie popularea celorlalte planete.

În decursul ultimelor milioane de ani, pământul a fost supus multor dezastre naturale, cum ar fi ploile repetate de meteoriţi, cutremurele şi repetatele erupţii ale vulcanilor. Toate acestea au determinat un lucru neaşteptat, şi anume schimbarea formei sferice a Pământului, care acum este pătrat şi plat, aşa cum, printre altele, se credea şi în Evul Mediu.

În urmă cu cinci milioane de ani, soarele a explodat, dar datorită unei bariere puse de oameni, Terra a supravieţuit. Pentru o perioadă se părea că fostul Sistem Solar care acum nu mai avea Soare va muri, dar cum oamenii sunt inventivi, un astru mult mai complex si util ca Soarele a fost creat, care nu numai că oferă lumină şi căldură, ci şi protecţie împotriva dezastrelor care ar putea distruge toate planetele din preajmă.

Durata de viaţă a acestui nou echipament este aproximată la patruzeci de milioane de ani, timp în care civilizaţia umană va evolua destul de mult încât să vină cu o idee mai bună decât aceasta.
Acum Pământul orbita în jurul acestui astru nou apărut, iar în jurul lui erau zece sateliţi naturali. Luna nu mai există de când a fost distrusă în totalitate de ploile repetate de meteoriţi. Noii sateliţi apăruţi îşi exercită influenţele gravitaţionale asupra planetei, fapt pentru care totul de la maree până la creşterea plantelor au un mod imprevizibil de a se mişca.

Clima este foarte ciudată şi diferită, plantele nu mai au nevoie de apă şi nici animalele, iar aerul nu mai există, el fiind ceva ce aparţine trecutului, modul în care Pământul este văzul din satelit este unul chiar bizar. În ciuda erei iniţiale a dinozaurilor, unde totul semăna cu o junglă, aici seamănă mai mult cu o combinaţie perfectă între deşert şi pădure. Diversitatea este foarte mică, nu există munţi iar peisajul este peste tot la fel. Au apus de mult vremurile când existau munţi, câmpii sau chiar delte. Anotimpurile au dispărut şi ele, exista numai vara, toamna nu mai vine, copacii nu se mai veştejesc, pur şi simplu sunt tăiaţi înainte să ajungă la bătrâneţe de nişte entităţi imense, cu un bot care arată ca un ferăstrău şi care din aşa se hrănesc. Un singur copac îi ajunge unuia dintre ele pentru treizeci de ani.

Nici zăpada nu mai există şi nici iarna, sau primăvara. Nimic nu înfloreşte. Frunzele imense apar pur şi simplu. Acest pământ, fără oameni, pare foarte monoton. Prezenţa celei mai evoluate specii dintre toate nu numai că însufleţea peisajul, dar cu siguranţă îşi lăsa amprenta asupra tuturor lucrurilor care acum lipsesc. Din cauza lipsei oxigenului, animalele au trebuit să se adapteze, dar de atunci omul nu mai poate trăi în acest mediu de viaţă şi au fost nevoiţi să migreze definitiv pe celelalte planete.

În ciuda condiţiilor improprii de viaţă, ei încă ţin la planeta de pe care se trag, aşa că au trimis câţiva sateliţi să o supravegheze non stop, iar când apare câte o ameninţare, cum a fost cea cu Soarele, ei fac tot posibilul să intervină ca să oprească dispariţia Pământului. El a devenit ca un fel de memento la adresa trecutului, un fel de istorie vie, de care după atâtea milioane de ani, de care oamenii încă nu se pot şi probabil că nici nu se vor putea lipsi.

Astfel îmi închei călătoria imaginară în viitor, bazată mai mult pe cunoştinţele dobândite de-a lungul timpului din diverse surse, cum ar fi televizorul sau chiar unele detalii minore din diferite scrieri. Pentru unele persoane, părăsirea planetei mamă poate suna o tragedie, iar pentru alţii o uşă care s-a deschis, lăsând loc noilor oportunităţi. Pentru mine, este doar un fapt divers, care indiferent că va avea loc sau nu, viaţa mea nu va fi prea mult afectată şi nicidecum viitorul meu. Mereu am fost fascinată de celelalte planete, deci acest lucru mi se pare chiar o aventură interesantă. Poate în adâncul meu mi-ar părea rău după Terra şi după toate lucrurile pe care mă îndoiesc că le voi găsi pe Marte sau pe Venus, dar c’est la vie.

Bibliografie: Animal Planet, Discovery Channel, creierul meu

LHC

2010-06-06T11:03:00.002+03:00

de Trocan Maura

Anul 2024

Au trecut aproape trei ani de la finalizarea experimentului LHC. Datorită măririi presiunii atmosferice, cei slabi de inimă au murit rapid, iar cei tari au rămas. În cele din urmă, particula lui Dumnezeu, prin care omul încearcă să se apropie mai mult de Creator, a fost folosită în genetică, iar astfel a apărut o nouă specie de oameni, mult superioară, numită Brilliant Kid, prescurtat B.K.

Noii “oameni” aveau o minte foarte evoluată, ei putând analiza toate posibilităţile unei probleme, iar apoi să o aleagă pe cea mai bună. Orice posibilitate naşte la rândul ei alta, iar procedeul se tot repetă, asemenea unui arbore genealogic. Brilliant Kid putea să vadă până la a treia ramura a „pomului”. Spre deosebire de modelul Homo Sapiens, B.K. avea şi anumite gene de animal în el. Avea auzul foarte dezvoltat asemenea unei pisici, empatia era într-un stadiu destul de evoluat iar loialitatea era aceea a unui câine. Era prima oară când legile logicii erau sfidate prin crearea unei fiinţe pe jumătate pisică, jumătate câine şi jumătate om, practic un întreg şi jumătate.

Anul 2039

Pe lângă proiectul B.K., în urma experimentului cu LHC au apărut în sfârşit nave spaţiale care pot călători cu viteza luminii. Omenirea a început colonizarea planetelor cu vechea specie de om, lăsând pământul lui Brilliant Kid. Forţele extraterestre s-au simţit ameninţate de noua specie care le-ar putea crea multe probleme, aşa că au început un război contra B.K.-izilor. Ca să evite pierderile de vieţi, pământenii au căzut de acord să trimită în trecut cel mai Brilliant dintre ei, care va schimba viitorul. Acea persoană trăieşte şi astăzi, iar toţi cei care au intrat în contact cu ea, s-au schimbat într-un mod ciudat.

10 Septembrie 2008

Construcţia LHC-ului a fost finalizată. Experimentul este pe cale să înceapă.

Sfârşit?

Îngeri Decăzuţi

2010-06-05T14:27:00.007+03:00

Lumea de gheaţă

2010-06-05T11:13:00.001+03:00

Pasarea de rouă

2010-06-05T11:13:00.000+03:00

Static

2010-06-05T11:11:00.000+03:00

Eu

2010-06-05T11:10:00.000+03:00

Ingeri Decazutzi

2010-06-05T11:09:00.001+03:00

Vreau să-l cer...

2010-06-05T11:09:00.000+03:00

Schimbare

2010-06-05T11:07:00.000+03:00

Maura waz here : P

2010-06-04T21:16:00.003+03:00

Jeux d'Enfants

2010-06-03T21:28:00.000+03:00

Schimbare

2010-06-03T19:06:00.008+03:00

de Maura

E un cer frumos afară,
Norii de furtună zboară
Panica toată a dispărut
Iar schimbarea a început.

Şi ce dacă viaţa-i grea
Şi nimeni nu te ia aşa?
Lumea să fie cum o vrea,
Tu fi cine eşti.

Îţi place joaca, îţi place arta,
Îţi place să visezi?
Atunci uită-te în tine, află ce vrei
Ia o decizie şi lasă-i pe ei.

Nimeni nu te poate obliga
Să faci altceva, e decizia ta
Totul depinde de tine - e viaţa ta,
Nu a lor, deci fă ce simţi cu ea.

Nu-ţi place ce vezi în jur?
Atunci fi tu diferit;
Nu poţi să ceri ce nu poţi să oferi
Schimbarea începe cu tine.

Schimbare by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License

n3crok

2010-06-02T21:38:00.000+03:00

Noaptea Cântăreţilor Obscuri - Partea I (de Maura)

2010-06-01T21:42:00.002+03:00

Noaptea cântăreţilor obscuri

2010-05-23T04:35:00.019+03:00

de Maura

Partea I

E cerul negru ziua
Şi noaptea-i şi ea albă
Se ascunde luna-n astru
Iar astrul dupa nori

E liniştea frumoasă
Fără urme de viaţă
Şi lumea e ascunsă
Şi mă ascund şi eu

Vin norii de furtună
Vin norii de zăpadă
Vin fulgerele toate
Dar se ascund şi ei

Plânge planeta noastră
Dar cine s-o asculte?
Când luna cântă un cântec
Şi toţi s-ascund sub pături

Dar luna-şi cheamă fraţii
Toţi fraţii şi aliaţii
Dar cine să-i răspundă
Când toţi sunt trecători?

Noaptea cântăreţilor obscuri by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License

Insomnie (partea I)

2010-05-23T02:39:00.011+03:00

Întrând pe uşa de la baza treptelor destinului, Sitri se trezeşte într-o cameră goală dintr-un spaţiu non-linear, multidimensional, finit de infinit de...mare.

-

2010-05-22T22:27:00.006+03:00

An eye for an eye
Makes me say "goodbye"

Vreau să-l cer...

2010-05-22T12:43:00.042+03:00

de Maura

Cu voinţă şi mult fler
Vreau să-l cer pe Lucifer
Să se coboare din cer
Într-un ţinut efemer

Să mă scape de mult ger
Să mă ia ca pasager
Să-i devin al lui înger
Să ne 'nălţăm în eter!

Vreau să-l cer... by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License

Sketch up, sketch down

2010-05-18T21:41:00.002+03:00

Bike ShowDown

2010-05-15T20:43:00.000+03:00

Demonstraţia Ciclistă a avut loc pe data de 13 Mai 2010, în Piaţa Avram Iancu, Arad.

Never - Ending Story

2010-05-09T22:54:00.000+03:00

Acţiunea Marşul Bicicliştilor Arădeni

2010-05-09T20:40:00.002+03:00

10 motive pentru a alege mersul cu bicicleta

1. Ajută la menţinerea stării generale de sănătate, astfel vei economisi banii pe tratamente pentru ca vacanţele tale să fie de neuitat;

2. Îţi imbunătăţeşte condiţia fizică;

3. Poţi merge cu bicicleta în diferite zone (parcuri, la ţară, pe malul lacului) care te vor ajuta să te eliberezi de stresul cotidian;

4. Este un exerciţiu cu rol terapeutic pentru trup şi minte;

5. Ciclismul este o metodă terapeutică pentru sistemul cardiovascular (scade nivelul colesterolului din sânge iar tensiunea arterială este menţinută în parametri normali), respirator, digestiv şi osos. De asemenea, mersul pe bicicletă reduce riscul cancerului de colon;

6. Tonifică musculatura dar şi sănătatea pielii va avea de câştigat, deoarece orice exerciţiu fizic contribuie la detoxifierea organismului;

7. Te menţine în formă;

8. În cazul persoanele obeze contribuie la scăderea în greutate şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii;

9. Îţi permite să observi mai multe detalii şi nuanţe din mediul înconjurător, dezvoltându-ţi imaginaţia şi creativitatea;

10. Poate fi un mijloc de transport plăcut, iar în trafic va fi o maşină în minus, ceea ce înseamna o poluare redusă.

Acţiune de ecologizare la Pădurea Ceala

2010-05-08T20:36:00.004+03:00

EGB ia atitudine! Noi creăm mediul în care trăim !
Clip realizat de Maura Trocan.

(Thanks to Gabor for the song ^_^ )

Porcelan

2010-05-06T08:42:00.029+03:00

de Maura

Un sunet firav
Un sunet suav
de
Paşi de porţelan
În primplan
Uşori ca de aslan
Cu un fler galant
Intrigant
Cu un aer elegant
Nonşalant
şi
Un ecou distins
Convins
De neatins
De oameni
De nestins
De nimeni

Doar de ea.

This work by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License

artistic moment (2)

2010-05-05T21:40:00.003+03:00

Auto Portret

2010-05-05T21:30:00.002+03:00

EGB la Târgul Educaţiei

2010-05-05T20:34:00.000+03:00

Trupa de la Colegiul Naţional "Elena Ghiba Birta" la Târgul Educaţiei, care a avut loc la Expo Arad în perioada 5-7 mai 2010.

Lunca Mureşului

2010-05-05T17:46:00.001+03:00

1 mai 2010

2010-05-05T17:44:00.001+03:00

School days...are over

2010-05-05T17:42:00.001+03:00

Arad

2010-05-05T17:41:00.000+03:00

aRaD

2010-05-05T17:39:00.003+03:00

p(X_x)p

2010-05-05T17:37:00.002+03:00

Bank of Bostwana

2010-05-05T17:34:00.000+03:00

16 decembrie 2009

2010-05-05T17:30:00.000+03:00

16 December 2009

2010-05-05T14:42:00.003+03:00

16 Decembrie 2009

2010-05-05T14:41:00.000+03:00

Cele trei culori ale unei epoci

2010-05-05T14:40:00.000+03:00

Cele trei culori ale unei epoci: Roşu, Alb şi Negru

Sunset

2010-05-05T14:39:00.000+03:00

artistic moment

2010-05-05T14:38:00.001+03:00

The Bridge of Mostar

2010-05-05T14:37:00.002+03:00

The door is closed.

2010-05-05T14:35:00.001+03:00

The door is closed. Only time and compassion might open it.

Sweet memories...

2010-05-05T14:33:00.005+03:00

Effelu' superior

2010-05-05T14:32:00.004+03:00

Viziune de la etajul I din Turnul Eiffel

Luminitza de la capătul tunelului

2010-05-05T14:31:00.001+03:00

Who do I trust?

2010-05-05T14:30:00.002+03:00

Retezat

2010-05-05T14:23:00.008+03:00

Răsărit de Soare

2010-05-05T14:22:00.002+03:00

Ruinele Troiei

2010-05-05T14:19:00.004+03:00

Acţiunea Decalogul Verde

2010-04-30T20:33:00.000+03:00

Împreună pentru viitor

2010-04-30T20:24:00.001+03:00

29 Aprilie 2010 - Locul I la concursul de dans modern "Împreună pentru viitor", faza regională. Ulterior echipa a luat locul 3 la faza naţională.

Videoclip realizat de Maura Trocan (adică eu).

Ma Kryptonite

2010-04-30T13:26:00.027+03:00

par Maura

J'ai regardé autour de, sans voir une commune visage
Maintenant je regarde vers le bas, Je suis vraiment seule dans ce lieu
Où êtes-vous maintenant...?
Ma Kryptonite!

Avez-vous oublié quand vous avez dit que vous serez là ?
Qu'est-il arrivé à la "aucun matière quelle" nous avons promis à l'époque ?
Combien de temps dure éternellement dernière pour vous et pour moi ?
Ma Kryptonite...s'il vous plaît me tenir serré dans vos bras une fois de plus

S'il vous plaît laissez-moi croire que vous serez là à la fin
Je ne veux pas de vous avoir changé et de devenir pires que d'autres
Je t'aime et cette est ce que je ressens en ce moment
N'attendez pas pour moi...ma Kryptonite

This work by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License

Interactive English Lesson

2010-04-15T20:21:00.003+03:00

Lecţie interactivă la limba engleză, între clasele a 2'a şi a 12'a

Profesori coordonatori: Camelia Avramescu şi Luminiţa Gabor
Montaj Video: Maura Trocan

Teen Fest: Mihai Veliciu Vs. Elena Ghiba Birta

2010-03-29T19:13:00.003+03:00

Ziua Apei

2010-03-25T20:19:00.000+02:00

Elevii Colegiului Naţional „Elena Ghiba Birta din Arad au marcat Ziua Mondială a Apei, printr-o acţiune menită să conştientizeze arădenii despre importanţa păstrării în bune condiţii a acestei importante resurse naturale, fără de care viaţa pe Pământ nu ar fi posibilă. Trei grupuri formate din 12-14 elevi din clasele a XI-a B şi a XI-a C s-au deplasat în trei zone din Arad Piaţa UTA, Piaţa Avram Iancu şi Micălaca unde au împărţit chestionare trecătorilor, despre importanţa apei în viaţa de zi cu zi. Toţi cei care au răspuns întrebărilor elevilor au primit câte o sticlă de apă minerală „Lipova. Acţiunea s-a bucurat de un interes deosebit atât din partea elevilor participanţi cât şi a arădenilor care au conştientizat importanţa păstrării apei nepoluate într-o vreme în care există tot mai acută tendinţa de a irosi această resursă naturală vitală pentru viaţă. Activitatea desfăşurată de elevii de la Colegiul Naţional „Elena Ghiba Birta din Arad face parte dintr-un set complex de acţiuni, încadrate în competiţia naţională „Şcoli pentru un viitor verde, în care colegiul arădean s-a înscris în acest an.

Proiectul Şcoala Verde: vizită la Expo Arad

2010-03-25T19:20:00.001+02:00

Vizită la Expo Arad a avut loc în data de 19 Martie 2010.

În primăvara lui septembrie

2010-03-07T11:43:00.008+02:00

de Maura

Şi cerul să se-nchine
Unor cărări senine
Când nu se va abţine
Drumul să ţi-l aline

Şi-o să-ţi scrie un herald
În voiaju-ţi spre scafald
C-o să găseşti iubire
În plină rătăcire

Să decazi din plai celest
În climateric sferic
Să devii c-un gest funest
Eteric luciferic.

Să-ntâlneşti un camarad
Să curgeţi în doi prin iad
Să vă-nălţaţi din abis
La porţi frânte-n paradis

În primăvara lui septembrie by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Corbul cenuşiu

2010-03-05T18:31:00.140+02:00

de Maura

Am avut un vis
În care s-a deschis
Fără să-mi dea de veste
Uşa spre o poveste.

Păşind domol pe holul dens
Din umbra nemuririi
Încep să simt tot mai intens
Natura strălucirii.

~ will not be finished ~

Corbul cenuşiu by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Valentine's Day at EGB

2010-02-25T18:43:00.000+02:00

How it went...

EGB la Festivalul de Muzică şi Poezie "Armonii de Făurar"

2010-02-22T18:57:00.002+02:00

Festivalul de Muzică şi Poezie "Armonii de Făurar" a avut loc la Colegiul Naţional "Moise Nicoara" pe data de 21 Februarie 2010. Filmuleţul de faţă prezintă o parte din participanţii din cadrul Colegiului Naţional "Elena Ghiba Birta" la acest festival. Pentru a evita divergenţele, aceştia apar în film în ordinea apariţiei. Cei care au mai participat, nu apar în acest filmulet din simplul motiv că nu au fost filmaţi. (nu eu am fost cea care a filmat, eu doar am facut rost de filmari de pe camera si le'am pus cap la cap) :)

Pământul Deocamdată - de Maura

2010-02-21T21:39:00.000+02:00

Pe cine şi câte cărări - de Maura

2010-02-21T21:37:00.001+02:00

Armonii de Făurar - Valurile Dunării (de Maura)

2010-02-21T21:36:00.000+02:00

Eu

2010-02-19T11:36:00.095+02:00

de Maura

Sunt un copil răsfăţat

Puţin cam agitat
Superficial educat
Într-un mediu trucat;

Cu un tezaur
Din vise de aur,
Falşi colţi de balaur;

Cu inima deschisă
O soartă nescrisă
Şi-o uşă închisă;

Cu gura cam mare
Folosită la exprimare
Indiferent de urmare;

Şi-o aroganţă legendară.

Puţină ipocrizie
Şi-un pic mai multă furie,

Fără un scop real
Sau un scenariu ideal,
Doar un sânge regal
De animal.

Sunt un rebel fără cauză,

Un salvator dezinteresat
Un Dumnezeu exilat
Un mesia renegat,

Sânge albastru uitat
Presat, panicat, limitat,
Dresat de un psihopat

Să nu vrea dezgropat
Un trecut anticipat astupat
Din care deja a învăţat

O mare clauză:
Când se sună...de pauză.

Pot muri acum, sau pot trăi şi mâine
Chiar dacă am sau nu pe masă pâine;
Fiecare zi,un dar, dramatic transformat într-un aşadar
Când un secundar hoinar luminează farul în zadar
Lipsit de importanţă, dar totuşi cu un scop;
Văzut la microscop,
Este un paradox ca orice reacţie redox
Cu nişte sinucigaşi care vor să fie . . . Batman !

Am nevoie doar de o vacanţă, împreună cu o anumită balanţă!

---
Stupid's Note: Poezia de faţă este făcută mai mult sau mai puţin în caterincă, şi consider că mă descrie perfect.

Eu by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

National Public Speaking Competition at EGB - 16'th Edition 2010

2010-02-18T18:55:00.001+02:00

The 16'th Edition of the National Public Speaking Competition, which was held at The National College "Elena Ghiba Birta" on Friday, 12'th February 2010. The chosen theme was "Speculation on our Future".

Filmat + Montaj = Maura Trocan

-

2010-01-29T15:03:00.003+02:00

Din scânteie, din scânteie
Vreau să scriu doar din scânteie
Despre visele, gândurile şi amintirile mele
Despre ce am chef.

- by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Dedicat Tie

2010-01-16T22:55:00.000+02:00

Farewell

2009-12-23T01:00:00.009+02:00

by Rock Bird

One year ago...the broken spell,
Now it's the time for a farewell,
Farewell my dwell,
Farewell my hell,
Farewell my yell,

Farewell, farewell...

Farewell my fell,
Farewell my swell,
Farewell my bell,
Farewell my shell,
Farewell my cell,

Farewell, farewell...

Surpassed or unsurpassed,
My fast contrast,
Farewell my past,
Words that I cast,
Knowledge too vast,
The last blast,

Farewell, farewell...

It's all about my inning,
Spinning,
Winning,

Beginning.

Farewell by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Wie kam ich

2009-12-23T00:39:00.003+02:00

Ich kam allein,
Ein kindischer Fehler...
Ich war hier nicht nötig,
Und ich fühlte mich fehl am Platz überall.

Dann traf ich dich, und du und du
Wahre Freunde, true Brüder, alles, was wahr
Es war so aufrichtig und schön
Dass ich wirklich begann es zu mögen.

Zum ersten Mal war es richtig,
Zu sein, wer ich bin,
Akzeptiert von der Leute wie mich
Die Angst, die Kälte, die Wut ... alles weg.

Aber ich fühlte mich einsam und unverstanden,
Und dann trafen wir uns wieder
Und du, ich, alles
Der Kuss, der Friede...

Freund, Lehrer, Liebhaber
Die grundlegenden Kreis von drei
Das steht an der Basis
Von meiner süßen Geschichte.

Wie kam ich by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Les trois couleurs d'une époque

2009-12-19T18:03:00.014+02:00

par Maura

Je vis ma vie en trois couleurs
Rouge, Blanc et Noir;
Je vis ma vie en trois couleurs
Pour les autres je n'aime pas.

Le premier est l'étrange
Ainsi, nombreux sont fait peur,
Se trouve sur prêtres soutane
Mais bon, qui aime les prêtres gay?

Le second est le symbole de la révolution
La couleur du sang et du changement
Seules les trois
Qu'est-ce qu'une couleur.

Le troisième et dernier
La pureté de la couleur,
Le inversée que toutes les significations
Avec la première couleur.

Or, aucune place en finale
Prendre lecteur de billets
Que rien n'est vrai
Et tout est autorisé.

Les trois couleurs d'une epoque by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Prodigy - SpitFire [RemiX by Maura]

2009-12-09T19:14:00.000+02:00

Mir Velik

2009-12-03T12:30:00.006+02:00

de Miruna Maura Trocan

Prolog

Este întuneric. Pe coridorul pierdut şi pustiu al timpului, pentru prima oară în ultimul mileniu, se aud paşi, ceea ce este destul de ciudat, având în vedere că nu oricine este capabil să îl acceseze. Un corp sub forma unui copil format în întregime din lumină străbate culoarul în fugă, fără să acorde vreo atenţie uşilor aşezate de o parte şi de alta. În spatele lui, cu paşi domoli, un al doilea personaj merge fără nici o grijă pe urmele celui dintâi. Spre deosebire de primul, el apare în forma unui adult, care s-ar integra perfect în peisaj datorită luminii întunecate pe care o propagă, dacă nu ar radia şi raze de un roşu aprins. Bucurându-se de promenadă, se uită când într-o parte, când în cealaltă, admirând diversitatea uşilor, fiecare fiind diferită într-un fel sau altul, depinzând de perioada şi măiestria celui care a conceput-o.

După o lungă perioadă de timp, primul corp ajunge la capătul timpului. Nemaiavând unde să fugă, cuprins în întregime de oboseală, se opreşte, gândindu-se la toate întâmplările în urma cărora a ajuns "aici". De ce s-a lăsat pradă fricii, când tot ce trebuia să facă era să fie sincer?

" Ca să-ţi găseşti viitorul, trebuie să te întorci în trecut. " se aude vocea celui de-al doilea personaj, care acum stă chiar în faţa primului

" Aleg să rămân în prezent... " îi răspunde celălalt, pe un ton defensiv

" Nu există prezent. "

" Există pentru că aleg eu să existe! "

" Nu este atât de simplu pe cât crezi..."

" De ce nu? Este universul meu, lumea mea, chiar şi aici am ajuns datorită acţiunilor MELE, purtăm acum acest dialog pentru că eu am ales să îl port, practic tot ce mi se întâmplă are loc datorită alegerilor pe care le fac şi a perspectivei pe care, tot eu o aleg. Sunt şi eu un zeu ca voi toţi! "

" Un zeu adormit - da. Nu te poţi trezi de unul singur până nu înveţi anumite lecţii, şi pentru asta sunt eu aici. "

" Atunci pleacă! Nu am nevoie de ajutor şi nici nu vreau să fiu la mila nimănui ca să devin orice vreau. Sunt liber să fiu stăpân pe viaţa mea! "

" Ieşi din miraje! Nu rezolvi nimic găsind scuze pentru tot. Dacă vrei să fii zeu, atunci poartă-te ca unul!"

" Nu-mi mai spune ce să fac, n-am nevoie de ajutorul nimănui! "

" Nu cumva ţi-e frică? "

" Frică? De ce anume? Că mă vei trimite înapoi pe pământ şi va trebui să-mi aleg un corp? "

" Frică, pentru că ai aflat de existenţa unui suflet în fiecare corp, pe care cei de acolo îl etichetează drept ego, iar tu nu vrei să-i încalci libertatea. "

" Mi-e silă, pentru că-mi pierd vremea încercând să-l ajut şi el se îneacă de fiecare, deci, de FIECARE dată, ca ţiganul la mal. Mă trage înapoi şi pe deasupra mă face să mă simt în plus. EVIDENT că nu vreau să mă întorc de unde am plecat! Dacă pentru a evolua trebuie să convieţuiesc cu un ego, atunci eu spun PAS! "

" Şi tu la rândul tău ai un ego şi nu pare să te deranjeze că vorbeşte în locul tău, aşa cum nu pare să te afecteze în vreun fel faptul că eşti conştient de aberaţiile pe care le scoţi din tine doar de dragul de a mă contrazice, când ştii şi tu că am dreptate. "

" Trimite-mă unde vrei, ştii bine că voi deveni mai puternic şi mă voi întoarce, dar asta nu înainte să..."

Vidul a cuprins întreaga încăpere, nepermiţându-i personajului şă-şi termine fraza. Înainte să realizeze ce se întâmplă, s-a trezit în scurt timp singur în mijlocul nimicului, prizonier al incertitudinilor.

Capitolul I

Static

Stropii reci de ploaie se desprind din bolta cerească asemeni unor cristale rare, continuându-şi elegantul picaj peste oraşul Dara, desfăcându-se într-un infinit de cioburi la contactul cu solul. Bucurându-se de ultimele momente de trăire, frunzele muribunde ale arborilor de toate vârstele se prăbuşesc în botezul revigorant al apei, lăsându-şi vechii camarazi goi şi lipsiţi de apărare în faţa frigului care va urma să vină. Acum, şiroaiele abundente de lichid se scurg greoi în josul străzii, măturând cadavrele nesemnificative ale naturii, curăţând străzile de mizeriile umane, lăsându-i culoar liber visătorului, care, pierdut în lumea lui, se plimbă ca un stingher drogat, ce poate fi uşor asemănat cu o stafie, pierdută printre dansul jucăuş al stropilor reci de ploaie.

Sunetele mute se pierd în scurt timp în negura nopţii, care de această dată şi-a făcut apariţia mai devreme decât de obicei. Străzile care până adineauri erau populate de spiritele naturii, acum sunt pierdute în lacuna uitată a timpului şi nu mai durează mult până când întreg oraşul este cuprins de linişte. Cu spatele sprijinit de peretele uneia din multitudinea de case de pe stradă şi cu privirea îndreptată în vidul celest, visătorul îşi duce mâna stângă în buzunarul călduros şi încăpător al blugilor săi, scoţând o ţigară din pachetul său marca "Black Cherry", pe care ulterior o aprinde şi începe să o fumeze, lăsându-se cuprins în toată profunzimea sa de acalmia momentului.

"Prezentul...acum, aici, şi totuşi, atât de relativ..." spune el în cele din urmă, aprinzându-şi încă o ţigară

"Acum înţelegi de ce am fugit?" îl întrerupe o voce feminină

Pierdut în lumea lui, el îşi fumează în continuare ţigara, rămânând cu ochii aţintiţi undeva, în gol, fără să-i acorde vreo atenţie corpului neclar care se materializează parcă din neant, ale căror trăsături se clarifică odată cu micşorarea distanţei dintre cei doi. Aflându-se acum unul în faţa celuilalt, visătorul îşi coboară privirea, uitându-se indiferent la noul venit, dezinteresat de orice altceva în afară de lumea lui.

Liniştea este întreruptă pentru scurt timp de punerea în funcţiune a stâlpilor de lumină ai străzii, lucru care ar fi trebuit să se întâmple în urmă cu câteva ore, datorită beznei care puse stăpânire peste oraş. Situat chiar în bătaia razelor artificiale ale unuia dintre corpurile de iluminat, noul venit continuă să se uite fix în ochii celui cu care încercase mai devreme să se antreneze într-un dialog. Acesta din urmă, tresărind din starea anterioară de reverie, examinează atent personajul din faţa lui: o adolescentă pe cale să devină adult, înaltă, slabă, cu părul şaten, scurt în spate, dar destul de lung în partea din faţă, cu un medalion ciudat la gât...

" Cine eşti?" întreabă visătorul, de această dată uitându-se fix la medalionul interlocutorului

" Sper că glumeşti... "

" De fapt vorbesc cât se poate de serios, şi cu riscul de a mă repeta, te mai întreb o dată: cine eşti? "

" Ce îţi spun ţie simţurile? "

" Dar ţie judecata? "

" Judecata este doar o altă iluzie... "

" La fel şi simţurile. "

" De ce? "

" De ce nu? "

" Ştii cine sunt. "

" Şi tu. "

" Îmi dai dreptate. "

" Ştiu. "

" Ca să-ţi răspund la întrebare: judecata te bagă în iluzii...simţurile te scot, dar asta doar dacă te deschizi destul de mult ca să le asculţi. "

" Nu te-ai schimbat deloc, Velik. "

" Tu de ce ai făcut-o? "

" Ţi se pare c-aş fi făcut-o? "

" Nu ştiu? "

" Ba ştii. "

" Mir, eşti de groază, nu alta. " spune Velik zâmbind

Făcând un schimb rapid de priviri, cei doi încep să râdă sincer, ca doi copii după cea dintâi joacă. Lăsând ţigara din mână, Mir se îndreaptă spre fată, îmbrăţişând-o cu căldură.

" Mi-ai lipsit, puştoaico..."

" ...şi tu mie. "

Continuându-şi maratonul celest sub îndrumarea divinului zefir, masele infime de nori pălesc în favoarea razelor sublime ale lunii, care îşi fac apariţia după o aşteptare destul de îndelungată. Cerul, până nu demult obscur, acum este iluminat de prietenii lui îndepărtaţi: astrele. În mijlocul acestor lucruri mărunte, de-o parte şi de alta, sunt ei.

Capitolul II

Joaca

„ Trăim într-o lume profundă, Velik...ca un puzzle enorm, format din piese mari şi mici, pe care nu numai că nu îl poţi rezolva de unul singur, dar când îl termini, cel mai probabil, nici nu vei apuca să te bucuri de el, căci va trebui să alegi între a merge mai departe, în următoarea lume, şi a rămâne aici, ca să-i ajuţi pe ceilalţi. Spune-mi, nu este o ironie că trebuie să plec acum, când sunt cel mai pregătit pentru viaţă?”

„ Maestre, viaţa e un joc! Strategie, RPG, horror, dramă, aventură, şi lista continuă, oricum mă uit la ea, la concluzia asta ajung! Am observat...nu contează vârsta pe care o avem, că suntem adulţi sau bătrâni, tot copii, într-o lume de copii rămânem. Ne place să ne jucăm, doar că odată cu vârsta, jucăriile devin din ce în ce mai scumpe, nu ne mai mulţumim cu jucăriile de pluş cu care am crescut, dacă am avut norocul de ele, vrem din ce în ce mai mult. Nu consider că este rău să ne dorim mai mult, dar trebuie să te bucuri de ceea ce ai, altfel toate devin doar nişte trofee care nu aduc nimănui vreo satisfacţie. Trebuie să te bucuri de viaţă, aşa cum este, fie că eşti bogat sau sărac, sănătos sau invalid, este o experienţă de care ai nevoie, dacă nu trăieşti clipa, ea trece şi sunt şanse mari să nu mai revină. Uneori trebuie să ai tăria să te descurci singur, să nu te bazezi pe nimic altceva în afară de propriile forţe, alteori ai norocul de personaje care să te ajute mai mult decât ţi-ai fi închipuit vreodată. Orice experienţă în plus contează, clipa trebuie trăită în toată profunzimea ei, la intensitatea la care îţi auto-permiţi să o trăieşti. Fie că alergi după trenul care nu te aşteaptă, sau îl iei pe următorul din gară, de fapt şi de drept, călătoria este cea care contează. Ai un scop, odată ce ţi-l îndeplineşti, parcă îi piere farmecul, savoarea, gustul, mirosul, după un timp devine sec şi ai nevoie să-ţi cauţi altul, sau vei rămâne doar un rebel fără cauză. Poate că doar aberez, sau poate că nu, dar dacă vei alerga toată existenţa după evoluţie, fără să te bucuri de drum, cu tot respectul, dar consider că mai bine nu o faci, pentru că este doar o pierdere de vreme. Dacă viaţa este un joc, atunci eu mă bucur de el jucându-l ca un zeu în devenire.

Ai dreptate, este o lume profundă, cu multe lecţii, dar lecţia care mi se predă mie acum este aceasta, despre care tocmai ţi-am vorbit. Până de curând, am tratat mereu subiectul cu indiferenţă, dar acum, când pot să văd unele lucruri, observ că povestea continuă şi mai departe. Obişnuiam să cred că, cei mai în vârstă, având o experienţă mai vastă asupra vieţii, chiar pot să îi ajute pe cei mai tineri, dar acum văd că este invers! Fiecare copil vine acordat la o anumită vibraţie, de obicei mai înaltă, iar cei de pe Pământ trebuie să-i ajungă din urmă. Practic, cei mari ar trebui să înveţe de la cei tineri, dar de ce ar face asta când este atât de simplu să facă pe atot-ştiutorii, pe şefii? El are un potenţial incredibil, depinde doar de capacitatea de înţelegere a celor din jurul lui, în special a părinţilor care trăiesc cu falsa impresie că oferindu-le exclusiv bunuri materiale odraslei, o transformă într-un fel de sclav care trebuie să asculte orbeşte de ei, sau o pot lăsa de capul ei. Partea proastă este că puţini văd necesitatea afecţiunii, atenţiei şi a dragostei în dezvoltarea unui om, acest lucru întâmplându-se şi din cauză că părinţii i-au făcut înainte să ajungă ei însuşi la o anumită maturitate mentală. Atunci când faci un copil, trebuie să te dedici creşterii lui, oferindu-i ce-ţi stă în putere şi consideri că este mai bun pentru el, dar să nu ai niciodată pretenţia să-ţi recuperezi investiţia sau să încerci să îi încalci liberul arbitru, hotărând tu în locul lui ce să facă cu viaţa lui. Practic, atunci când ai un urmaş, viaţa ta ca persoană individuală se încheie şi începe să se învârtă o perioadă lungă în jurul lui. Dacă vrei să devii părinte şi nu eşti capabil de acest sacrificiu, atunci mai bine stai frumos în banca ta până când vei putea, deoarece un copil nu este o jucărie, ci o fiinţă vie, inocentă, care nu merită să sufere şi să-şi distrugă viaţa din cauza incompetenţei tale, care fără măcar să realizezi îl vei judeca, răni, condamna şi încerca în fel şi chip să îl îndoctrinezi după propriile tale principii, interzicându-i liberul arbitru. Din fericire, după o vârstă, de obicei în adolescenţă, fără să realizezi, el se rupe efectiv de familie şi o ia pe drumul lui, fără să îi pese de urmări, desigur, asta dacă este destul de puternic să se poată descurca pe cont propriu.

Ne hotărâm singuri viaţa, scopul, până şi lecţiile prin liberul arbitru care ne-a fost acordat, şi tot noi ne plângem de situaţie. Dulcea ironie? Familia o alegem pentru reciprocitatea de a învăţa fiecare ceva, unul de la celălalt, sau pentru experienţă, atingerea mai uşor a unor scopuri, dar spune-i unui părinte că, copiii lui nu sunt de fapt şi de drept ai lui. Iubirea care o poartă pentru odraslă este infinită, oricât de multe prostii ar face ea, sau cât de mult i-ar sfida. Poţi să cazi jos, în prăpăstii adânci de tot, şansele sunt mari ca funia de scăpare să fie aruncată de părinţi. Partea proastă este că uneori, exact din cauza acestei iubiri imense, cei care te aruncă în prăpastie pot fi chiar ei, fără să înţeleagă situaţia, închizându-se în certitudini şi refuzând să te lase să faci ce doreşti cu viaţa ta, care până la urmă este a ta, nu a lor. Ulterior se pot plânge că îi doare să te vadă în acolo jos, în prăpastie, dar oare pe tine nu te doare chiar deloc să fii acolo? Nu este oare durerea ta mai mare?

Maestre, tu acum eşti mai bătrân ca mine, şi ai reuşit să rezolvi puzzle-ul, dar misiunea ta încă nu s-a încheiat. Simt şi ştiu că încă mai ai multe de făcut. Totuşi, partea amuzantă este că de fiecare dată, ca să înveţi ceva nou, trebuie să uiţi tot ce ai învăţat, cel puţin metaforic. În această viaţă ai sosit cu doar câţiva ani înaintea mea, nu vrei să ţi-o trăieşti până la capăt?” spuse Velik, cu ochii fixaţi asupra maestrului, un bărbat înalt, de aproximativ 20 de ani, care stătea întins, cu mâinile la ceafă, pe patul imens din camera luxoasă a unui hotel scump, care la rândul său se uita distrat în ochii locutorului.

„ Nu mai generaliza atât, dragă Velik. Excepţii există, atât tu cât şi eu suntem dovezile vii ai acestei afirmaţii. Viaţa este ciudată, şi contează mult perspectiva pe care o alegi, pentru că în funcţie de asta ţi se prezintă totul. Trebuie să fii capabil să o schimbi de câte ori este nevoie, dar cel mai greu este să nu uiţi că tot ce ştii poate să nu fie adevărat. Nu uita, este greu, dar salvarea nu-i pentru toţi. Când vezi că nu ai cu cine, nu ai de ales decât să îi laşi să se lovească cu capul de toţi pereţii, până când poate, repet, poate, vor realiza unele lucruri. Este greu să nu te închizi in certitudini şi să te arunci în mijlocul incertului, căruia nu mulţi îi pot face faţă, dar noi nu suntem toată lumea.”

„ Ştiu.”

„ Ştiu că ştii, dar nu strică ca din când în când să mai apară un fraier, aşa ca mine, să-ţi mai aducă aminte”

„ ...”

„ Eşti prea încordată, destinde-te puţin. Viaţa este lungă, iar noi suntem tineri.” adăugă maestrul începând să râdă

Velik se uita încruntată la el, ca mai apoi să înceapă să râdă, însă fără prea multă tragere de inimă.

„ Despre ce discutaţi voi, de râdeţi aşa cu poftă?” întrebă Mir, intrând pe uşă

„ Nimicuri.” răspunse Velik

„ Şi nimicul e ceva...” spuse Mir zâmbind, apoi continuă „...dar nu pentru asta ne-am adunat aici. Velik, jocul nostru de şah este pe cale să înceapă, executantul tău nu numai că s-a întâlnit cu ţinta, dar a reuşit să o aducă exact unde voiam noi. Niciodată nu am înţeles cum ai reuşit să-i transformi pe toţi în exectanţii tăi, dar asta nu contează acum.”

„ Este ciudat ca tu, din toate persoanele, să mă întrebi asta, din moment ce faci acelaşi lucru ca şi mine.”

„ Ssh, acesta este secretul nostru.” spuse Mir, făcând cu ochiul

„ COPYRIGHT!!! Iar mi-ai furat replica!!!” continuă Velik râzând sincer

„ Aşa, şi?”

„ Nu-i corect.”

„ Nimic nu-i corect pe lumea asta, şi în plus, şi tu la rândul tău mi-ai furat multe replici. Mi se pare cât se poate de corect să fac şi eu acelaşi lucru, nu?”

„ Regret că vă întrerup distracţia, dar nu avem mult timp la dispoziţie. Trebuie să decidem care este următoarea noastră mişcare.”

„ Timpul este relativ...” începu Mir

„ ...insuficient pentru oricine îl foloseşte.” continuă Velik

„ Un om matur ştie când să râdă, când să se prostească, când să se joace, dar şi când să fie serios. Viitorul pe care ni-l dorim nu va deveni prezent dacă nu veţi învăţa acest lucru. Să lăsăm deoparte acest tip de joacă, şi să trecem la treburi mai serioase. Mai întreb o dată: care este următoarea noastră mişcare?” spune maestrul pe un ton foarte serios

„ Eu cred că ar trebui să-i facem să se concentreze pe o momeală, ca să fim siguri că nici măcar nu ne vor bănui. Tu ce crezi, Velik?” spuse Mir uitându-se spre fată

Brusc, se lăsă tăcerea. Velik tremură toată, uitându-se în gol cu o privire serioasă, înfricoşătoare, demonică, care ar speria până şi cea mai curajoasă persoană. În jurul ei pluteau frica şi haosul în forma lor cea mai pură.

„ Te simţi bine, Velik? Nu prea pari în apele tale în ultima vreme.” spune Mir

Tresărind din starea anterioară de reverie, fata îi răspunde:

„ Nu ai de ce să-ţi faci griji, sunt în regulă, doar că...retrăiam câteva clipe de mult apuse.”

„ Cu ghearele-n trecut, ne pierdem viitorul...”

„ ...dar ce poveste goală ar fi viitorul fără trecut?”

Capitolul III

Robot

Plimbându-se prin cetate, cu sufletul cuprins de anxietate, uitându-se cu absurditate la cei ce visau doar notorietate, parcă pierdut într-o falsă ebrietate, văzând falsa pietate, falsa satietate, falsuri adevărate în idealitate, ca o frăţietate fără nici o proprietate, suflete uitate într-o pseudo varietate, pline de contrarietate, toxicitate, vanitate, fără trinitate, doar dualitate, nu tu contiguitate sau coralitate, doar minţi pierdute în pustietate, căutând o zeitate fără netitate, crezând cu naivitate în normalitate, gândea Velik cu paradoxalitate despre dulcea societate.

Rimând cu abilitate despre colectivitate, preţuind a sa libertate, o abnormitate, privită cu aciditate de comunitate, ca o irealitate, a sa jovialitate, ca o inutilitate, imaturitate, neseriozitate, de cei indoctrinaţi în nesinceritate, ce nu pot vedea cu claritate lipsa de compatibilitate, sau a lui imunitate formată din necesitate, grăieşte Velik cu nuditate despre „normalitate”. Deşi el le pare o altă nocivitate, profită cu toţii de oportunitate, dorind să asculte a sa oralitate:

„ Setaţi pe un teatral auto-pilot, vă vindeţi sufletul pentru agorot, otrăvindu-vă corpul cu antricot, în loc să căutaţi un antidot...

...penibili roboţi:

Cu riscul de a deveni antipatriot, spun că alegeţi să vă supuneţi unui pseudo chivot, în loc să puneţi la cale un complot, boicot, enot, prin care să le daţi celorlalţi un biot, vă mulţumiţi cu un ciot, ca un devot, un fost coiot, un real despot, un fanariot, dictând prin al său fagot, transformând în gimnot orice fot, în copilot orice idiot, ca un spot fără sipot. Doar un tercot, ce se vrea tot, vot pentru vocot, vot pentru zelot, vot pentru zlot, dar eu dau tot doar pentru al meu zigot!

La final, adaug ce consider eu cardinal, fără să îmi pese de vreun doctrinal, sau să continui acest ruminal. Pot fi un criminal spinal, staminal, subliminal, care face totul în felul lui original, neoficial, neliminal, aparent accidental, aparent terminal.

Refuz să ascult un spirit incult, un adult desculţ, ce provoacă doar tumult pentru nici un tult, cu un indult obţinut doar prin fault. Nu mai am demult un pult pentru jurisconsult...

...sunt doar un cult mai presus de ocult!”

Roboţii protestau.

Mir Velik by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Fur Elise - by Maura

2009-12-02T19:11:00.000+02:00

Gateway

2009-11-28T22:53:00.000+02:00

One of A kind

2009-11-20T13:43:00.014+02:00

by Maura

If you can't find it, then you must be blind
If you don't mind: don't look behind
You're not a hind with a tasty rind,
You're just a grind of the mankind.

Words interwined, notions I defined
It's my disincline, no more west wind;
I won't be found if I'll fall behind
I'm neither combined, nor refined...

...I'm One of A kind....

One of A kind by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Static

2009-11-12T10:34:00.003+02:00

de Maura

Pașii grăbiți dintr-o lume uitată
Intră pe ușa unui Auschwitz modern
Tipa frustrată îmi urlă din poartă
"Bun (re)venit în infernul concern!"

Mă uit la ea: nu-mi inspiră nimic
Nu-i vina mea c-are un destin tragic;
Merg mai departe, așa scrie-n carte,
Pe fruntea mea oricum scrie “moarte”.

Ajunsă sus, chiar la etajul doi,
Mă-ndrept acolo, cu pașii mei goi;
Deschid ușa, intrând la gazare,
Aflând ulterior că-s de fapt la blazare.

Static by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Halloween - EGB style

2009-11-10T18:41:00.000+02:00

Friday, 30 October 2009 - Halloween Party at EGB. We had lots of fun, fooled around trying to be someone else than ourselves, and at the end we got to eat some of those delicious cakes. :3
Some of the footage was filmed by me, some by one of our mate, Izabela Maciu from 12 B, and the final project, consisting in the actual editing of the song and footage was entirely made by me in one evening. :D

---
Copyright Disclaimer Under Section 107 of the Copyright Act 1976, allowance is made for "fair use" for purposes such as criticism, comment, news reporting, teaching, scholarship, and research. Fair use is a use permitted by copyright statute that might otherwise be infringing. Non-profit, educational or personal use tips the balance in favor of fair use.

3

2009-11-02T23:33:00.010+02:00

de Maura Trocan

A fost odată un vid, pierdut într'un infinit de incertitudini din mintea cuiva. Mai târziu, a luat naştere un ceva, fără formă, culoare sau sunet. La un interval nedeterminat de timp, a urmat un gând fragil şi ambiguu, în urma căruia s'au declanşat o grămadă de procese, până în momentul Z, în care am apărut eu, la doar x decenii după momentul Y. În acest mod, ne'am trezit amândoi în mijlocul acestui joc complex de strategie. Care noi? E simplu. Tu şi eu. De ce? Pentru că astfel primim amândoi ceea ce ne'am dorit: eu pe tine, iar tu pe mine.

Sâmbătă seara. Plictisită, dezamăgită, lipsită de apărare şi în cautarea acelui ceva care'mi lipsea, acel ceva nefiind un lucru material, pentru ca din acest punct de vedere am de mult tot ce mi'am dorit, nu, aici mă refer la o persoană, la cineva cu care să pot să împart liniştită anumite lucruri, la cineva care să mă înţeleagă şi să mă accepte aşa cum sunt, ca pe un întreg, nu doar anumite părţi din mine, cineva căruia să'i pese cu adevărat de persoana mea, cineva care să'mi dea un motiv în plus să deschid ochii dimineaţa, cineva...ca el.

Era o zi ca oricare alta când ai sunat. Cine erai ? Nu ştiam. Cine eram? Nici tu nu ştiai, dar totuşi, ai sunat. De ce? Nu mai contează. Ai dat de mine din greşeală, exact când aveam nevoie. Acesta a fost momentul Z, şi lăsând la o parte toate "coincidenţele" care au contribuit fiecare cu importanţa ei (uneori mai mică, iar alteori mai mare, într'un aşa fel încât niciuna nu ar fi apărut fără cealaltă) la îndeplinirea dorinţei mele, atunci a început povestea noastră.

De câte ori am vorbit? De câte ori mi'ai fost alături când am avut nevoie? De câte ori am stat ore în şir la poveşti despre de tot şi toate? Le'ai numărat? Eu cred că am pierdut amândoi de mult şirul...şi cred că'l vom mai pierde în continuare. Împreună. Noi doi ca unul.

24 by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License

A fost sau n-a fost?

2009-10-30T14:06:00.007+02:00

de Maura

A fost odată un tunel
Cu luminiţa-n mijloc,
Pe un calcar de margini
Ale unui infinit de iluzii.

A fost odată un inel
Din inox, bronz şi sticlă
Pictat cu heroina
Făcută din plastelina mea.

A fost odată o fată
Născută din confuziile
Injectate în incertul
Ochilor mei "goi".

A fost odată un puzzle
Invizibil formei lor,
Neînţeles de nimeni
Din lipsă de interes.

---

" Dar totuşi, până la urmă
A fost...?
...sau n-a fost? "

" ...a fost odata timpul "

A fost sau n'a fost? by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Ianade

2009-10-30T14:02:00.004+02:00

by Maura

There is one place in my new-old world
Where people with a different point of view
Gather all together
At most two times a year.

Loud music, that I can barely hear my thoughts
So crowded that it almost makes me dizzy
Full of freaks, and full of geeks
But there it is - my refuge.

One day on the road,
But just two on board.
One more to come back,
But damn! Who stole my clock?

Ianade by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Fum

2009-10-15T10:22:00.013+03:00

de Maura

~ will not be finished ~

~ partea I ~

Un fir firav de fum gri
Asfixiat de o gloată de extreme
Din fumuri vechi şi albe,
Sau invers, invers, analog invers.

Trecea pe lângă mine
Un fir firav de fum gri
Asfixiat de o gloată de tipare
La fel, la fel, dar nu la fel ca el.

Un fir imens de fum
În locul rezultatului matematic
Simplei împărţiri
La zero.

Negru, nimic, eter
Apoi un fir de fum,
Un alt fir gri de fum;
Dar e doar unul.

Un fir . . . de fum
Răsucit ca un S infinit
Cu două capete de S
Care parcă erau
Împărţite în alb şi negru.

Un fum . . . un fir de fum!
Negru, gri sau alb
Ce mai contează?
Acceptă-l sau dă-l în măsa. :)

~ partea a II-a ~

În capătul negru şi stâng
Al firului meu de fum,
E o lume
De visători.

Mulţi sunt pierduţi
Cu mintea în lumi paralele
Rupţi cu totul
De realitate.

Fiecare cu ale lui
Frustrat, neîmplinit şi complexat
Că visul lui
E doar un vis.

Nu primeşti o dorinţă
Fără oportunitatea
De a o transforma
În realitate.

Pentru ca asta
Să se întâmple,
Ai nevoie doar
De o dorinţă.

Pentru a avea
O dorinţă
Trebuie să ştii
Ce vrei.

Doar în lumea asta visătorii
Văd totul şi nimic
Dar mulţi nu văd
Că nu ştiu ce vor.

Frustraţi care îşi revarsă
Frustrările pe cei din jur,
Care însă se plâng
De cei ca ei.

Prădător devenit pradă;
Oare câti s-au întrebat
"Cum e să fii tu victima
Propriilor tale acţiuni?"

Acţiune şi reacţiune
Teoria cauză efect;
Roata care învârte
Jocurile de copii.

Piesele au fost împărţite
Tuturor visătorilor
Mai puţin
Lui.

Visătorii se joacă
Fiecare cu (tablele) lui de şah,
Mai puţin
Vizionarul.

~ partea a III-a ~

În capătul alb şi drept
Al firului tău de fum
E o lume
De ticăloşi.

Parcă ar fi un loc post-apocaliptic
Poate chiar o fi
Cine altcineva să ştie
Dacă nu eu? (Tu.)

O lume în care
Se nasc multe jigodii,
Dar niciuna din ele
Nu e proastă.

Unele sunt sincere
Sau îţi zâmbesc
Altele se uită urât...

...dar restul nu-mi mai amintesc.

Fum by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Help

2009-10-13T19:04:00.003+03:00

by Maura

~ made out of boredom ~

I have something that you need,
So you come ask my help;
He has something that I need,
I go ask his help.

I help, you get helped, he helps
The basic rule of three;
But sometimes, thinking I'm the one in need,
The one who gets helped is you.

So...help, helped and once again...help?
It's a never ending game!
We're lots of kids with lots of games
This is just one of them.

Help me? Help him, because in this case
He's the one in need!
Haven't you heard?
His scream for help...

You just did. Through me.

Help by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Pasărea de rouă

2009-09-15T19:53:00.008+03:00

de Maura

Dimineaţa asta am văzut

O pasăre de rouă.

Zbura falnică-n văzduh

În lumea mea cea nouă.

Fără aripi frânte

Veselă ea zbura;

Cu ale ei pene cărunte

Tot mai sus se ridica.

Pasărea mea de rouă

Zbura-n lumea mea cea nouă;

Pasărea mea cea nouă

Zbura-n lumea mea de rouă...

Ea zbura, zbura

Tot mai sus se înălţa;

Către mine, către tine

Către noi amândoi,

Ea zbura.

Pasărea mea de rouă,
Visul meu cu ea l-a luat
Şi-a zburat în lumea cea nouă
După ce-am reînviat.

A fost un vis efemer
Ce acum zace în eter.
După ce m-a salutat
Drumul ei şi l-a reluat.

Pasarea de roua by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Pax et Nyx - Part I from Chapter I

2009-09-12T15:31:00.007+03:00

Pax et Nyx

Prologue

“I do not have a God complex. I could be a God, but for this to happen, I must accept the help of the real God. It's there for everyone, regardless of gender, religion or ancestry, known by over 9000 names, the one entity that created all, whose existence every religion attests to. Some call this devoid of gender entity Yahweh, others Jehovah, Adonai, Allah, Budhha, some refuse to name him, but most men - simply God. Kid, I gave up everything that you might think normal, my life is now in his hands.”

“If you're so great, then why didn’t you stop this!“

“Hey, it’s your fault, you know, you started it. I told you its checkmate, haven't I? “

“I, I was just curious... to see the way you’re thinking... reacting. They were just a bunch of little tests…!”

“You've never considered you can lose your friends because of this “

“You know that none of my friends are real. I mean…they all betray you!”

“…and for this you risk the friendship of the people who are not like that…”

“I've never had one single friend who wasn’t like that, how should I have known? …one single person who wouldn't freak out if I spoke of what I really believe…”

“This is why you're running away? From everyone? From your friends?“

“Haven’t you heard what I said? Why is it my fault?“

“You did a lot of bad things… and my wish was to end them.”

“You underestimate me still…”

“Underestimate, you? With?”

“Everything.“

“This was a test, you know.”

“Look… I played dumb and talked a lot of nonsense - there's only one person I can trust. You know nothing."

“I told you something to make it seem important, to see whether or not I could even trust you, which, it turned out, I couldn't. I've mended my mistake since then, but the price for you little game was your brother. Now tell me, why exactly is this my fault?“

“You already know my answer...“

“..."

"Our bond, I think it's for the best that we break it. But before I go, promise me one thing, promise me that…”

Chapter I: The End

It was around then that I started realizing something had to change, but at that time I had no idea what that should be. For some reason, it was the first time I actually gave a damn about what happened, brooding over what he said over and over again, hoping I could perhaps understand why it turned out like it did. I felt blind, I couldn’t see through his words. I thought if I were to meet someone like me, who could simulate a similar situation to what happened, I could finally understand it.

The answer was, of course, obvious, in retrospect. What irked me was that I didn’t even know his name, but without his words, I'd probably be just as ignorant as the rest of them. He was the one who opened the first door to my path, had me walk it… but I could have turned back anytime I wanted. I didn’t.

Suddenly there was a voice, pulling me out of my broodings, a stranger's, yet achingly familiar. I couldn't make out the words, though. The world started to fade away, but I didn't notice…all my thoughts, feelings, memories, words…my past…everything. They faded away. Warmth started creeping up around and in me… I opened my eyes. Blinked. Blinked again. A body made of light, undefined and vague, was holding me.

“Wake up..." said the voice again

A strange feeling filled me, not unlike fear, but that wasn't it, I didn't know what it was - towards the strangely shaped beacon around me... as it felt right. The moment felt immensely important, like a game was about to start, one I wasn't sure I wanted to play. But then it passed, and, whatever it was, if it was anything at all, whether it was significant or not, hell, I'll just play. My eyes focused on the light again, that now seemed less blindingly bright. It seemed to be drifting in and out of form and reality. For a second it crystallized into an almost solid shape - a small child.

“Finally, you’re awake!” the light said, a happy and innocent voice.

“I am? Why was I sleeping? Where am I? Who am I?“

I got mad at the light, surely it had to be its fault! It wasn't, it was just trying to help, but I didn't know that then. I wanted to run away, away from the warm glow, but as I looked around... it was just an empty endless void staring back at me.

Me and that light, we were the only beings in existence.

"Just what in the world are you?" I asked again, still freaked out by the certainty of being utterly alone with - this. It smiled innocently, but didn't reply, and I was getting the impression that I should know the answer.

After taking a closer look of my surroundings, I have realized that my body was floating into the middle of a black void, while the child was holding me into what I considered it was his arms. Nothing made sense. I seemed to be floating in some sort of black void, with the thing standing near me, near enough that I was sure there ought to be some sort of body heat; the light of the specter was cold. I tried to scoot away, but the movement was slow and sluggish. I saw the child's grin widening just before my vision went blurry and a spasm through my stomach made me double over in pain. This sensation - pain fatigue confusion thirst- I've felt it before- when, after working on some complicated draining magic. I jumped forward and latched onto the child and didn't even feel its tiny (corporeal) arms latch around me as I pulled the light into me. Its arms tightened around me, I dug my fingers into his shoulders.

“God, I'm like a friggin' vampire.”

“What in the world are you? “ I asked with a curious voice

“I am you, and you are me and who is the stupidest of the two of us?“ the light replied, with the same happy and innocent voice from before. I realized I was floating in the middle of a big gaping void, but that thought didn't alarm for some reason.

"Fuck reason," the kid said, still smiling innocently up to her. It took a second for my mind to wrap itself around the fact the squirt so casually said the f word, but - I couldn't muster up surprise. Distantly I thought this was too damn odd, like I wasn't me anymore, my reactions are like this, but…

I just felt - still. Serene. Like during a nice deep meditation, floating in the waters of oblivion, the whole universe stretching around with me in the center and every potentiality open, overflowing with emptiness, with calm - in my center of stillness.

I giggled. It felt right. The thought felt right, it might be true, why not?

"That's the spirit!" the child said laughing lightly. "This is a place where you can be you, you as you truly are, not the shell of hormones and chemic reactions. The you who is unbound and free and infinitely beautiful."

I laughed and twirled us both around and felt that this wasn't usually my reaction, but that didn't matter.

“I bet you have a lot of questions for me, right, right?" It said after letting go floating into a cross legged position at eyelevel in front of me. The shit-eating grin that he wore was mirrored in face, I just knew it. "I am your spark, your inner child. I know it sounds stupid, but you are my ego, the creature which was influenced and evolved due to the outside world. I have just energy… I have just two types of energies, those of a female and those of a male, but more of a female, than of a male, that’s why you like guys, because they usually have more of a male energy, and need some of the female’s energy, that of course, if they’re not gay. You’re a bit bored, aren’t you? Still, I bet you’re even more hyper than I am. What’s your current name, by the way? Do you like ice cream? “

"So you're a she? Heee, now I have a pronoun to refer to you in my head!" My head lolled to the side and I raised a finger to my lips. "You're cute. I'm cute!"

“You're funny, my surface self," she replied laughing and her laugh sounded like hundred little drops of water splashing playfully. "You know, you can tell me anything, I mean, I’m the only one you can truly trust, I love you, and I kinda prolly already know. No need to be afraid of me. If you want to tell me something, just go ahead, I’ll totally listen. “

It's as if someone had turned off a light, poof, the world when blackity black. Black, which was her cat's fur's color, she remembered vaguely, and black was also the color of her keyboard when she was playing games with friends online. Someone pressed a button and where was the ctrl-alt-delete? She didn't like this program.

She said so. Nobody replied. She called the kid. Girl. Sparky. No, sparky was a dog's name, woof woof, sparky was nothing like a dog, more like a cat, like the one that led Alice into the rabbit hole

White rabbits had red eyes. She wanted a spark of color - credendo vides! That was what the movie said! She crewed her eyes shut and mumbled credendo, credendo, credendo while imagining a cute rabbit with furry ears and a bushy tail, nipping happily on a carrot and winking at her 'follow me, follow me, not-Alice'. There was a dull sound like something heavy falling on something soft, but it was so distant - she opened her eyes, still dark.

Too fucking dark. "Sparky, sparky!" she called and her voice came out so small and helpless that she wondered whether it was even hers. "Sparky!" she tried louder and stretched out her hand, batting away at the tight darkness.

Her extended hand was rotting. She screamed and grabbed the arm, scratching away at the skin that peeled easily and into the pink muscle but no blood was flowing. She looked at it and saw little white wriggly worms and she violently pulled her other palm away and screamed. It itched. She could feel something wriggling on her bones and she looked down and both her legs were missing, just bloody stumps and curdling blood and…

When she came her to her senses again she was lying on a soft surface in what seemed a darkened room. Her room.

She looked at her arm. It was fine - she breathed a sigh of relief at the sight. So it really had been just a bad dream. Unconsciously she started scratching the skin again; when she caught herself doing it, she decided a shower was in order.

Just a dream. Dreams aren't real.

Her pajamas soaked through with sweat made her wrinkle her nose. The LED screen blinked 2:13. Yes, a shower was a good idea. As she pulled down the cover she couldn't help glancing at her legs and wriggled her toes. Good. The faint smell of incense from Beltane still stuck to the room, comforting her, reminding her that she wasn't alone and wasn't unprotected. She stood up, slipped on her white bunny slippers (and shuddered at the reminder of the dream) and walked softly, so as to not make any noise; the slippers had a soft bottom, and that helped muffle it. She hoped the spray of water wouldn't be too loud.

Touching the handle of the door, she saw her hand white and shaking. Dreams aren't real, she repeated. They aren't. Breathing in deeply she pulled the door open.

"Are you sure they aren't real?" a distorted glowing face asked.

She collapsed.

It sure was unexpected of Mau to wake up completely tied up into the middle of an unknown place. Her immobilized body was lying on the cold concrete road, or should I say onto the ruins of what might once have been one. Ruins, yes ruins, they were all over the place, as if one incredibly powerful earthquake just came and turned this place from a possibly extremely beautiful and civilized town into a creepy, post apocalyptic one. Something was definitely not right.

“The DAAAAAAAAWN has come, SUNSHINEEEEEE!!!”

Pax et Nyx by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Lumea de gheaţă

2009-09-03T15:24:00.010+03:00

de Maura

Plouă,
În lumea cea nouă;
Doar un fir de ață
Din lumea cea creață...

Plouă, plouă,
Cu picuri de rouă,
Pe drumul din față
Din lumea de gheață.

Și plouă, plouă,
Dar ce vă pasă vouă?
De fir sau de ață;
De lumea de gheață...

Lumea de gheata by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

Prizonier pe banii părinţilor mei

2009-09-03T12:01:00.005+03:00

de Maura Trocan

De mic copil frecventez un Auschwitz modern
Cu şpăgari ce trăiesc din banii de pe impozitele familiilor noastre
Puşi acolo să ne înveţe, indirect plătiţi de părinţii noştri,
Dar nu, ei vor mai mult, le dai un deget, îţi devorează toată fiinţa.

Întâi opt, apoi zece ani cică eşti obligat să le frecventezi aberaţia
Dar tot părinţii sau cei ca tine sunt cei care îţi oferă educaţia
Dar fără carton nu contează ce-ai în cap sau ce poţi face
Când celor mulţi prea mulţi frustraţi chinuiţi şi torturaţi nu le place.

E o dramă, dar nimănui nu'i pasă, căci acolo "înveţi" să devii cineva
Dar nimeni nu se gândeşte că cei cu note medii ajung undeva
Iar tu, marele tocilar, şpăgar sau personaj care învaţă ajungi altceva
Pentru că psihicul tău în cele din urmă cedează de la prea multă otravă.

Aşa ajungi în a doişpea, fără să mai fii ce'ai fost odată
Un copil cu multe perspective, cu vise şi oportunităţi
O carte minunată, care a ajuns să fie prost redactată
Dar cui îi pasă, toţi au trecut prin această etapă uitată, nu?

Ajungi la facultate şi plângi după timpul pierdut
Copilăria a zburat de mult, de la cărarea ta de mult te'ai abătut;
Frustrările care îţi cuprind întreaga fiinţă trebuie să le reverşi undeva
Dar nu e mai simplu ca acel loc să fie chiar actuala familia a ta?

Şi totul pornind din indecenţa celor care ar trebui să te'nveţe
Frustraţi că n'au fost buni de altceva, sau obsedaţi de bunuri materiale
Pentru ei nu contează că n'ai de mâncare, că eşti fragil sau ai necazuri
Fie că ştii sau nu, pentru ei contează doar ce au în propriile buzunare.

Aşa am ajuns ca de mic copil, frecventând un Auschwitz modern
La şcoli bune sau la şcoli proaste, deja nu'mi mai pasă de toţi imbecilii
Când alţi incapabili fără un minim efort, iau un carton mai mare şi mult mai frumos
Sunt fericiţi şi îşi trăiesc viaţa, nu îşi fac griji că le "lipseşte" educaţia.

Bătaia de joc a unor căcănari, care în faţa părinţilor care nu lucrează la aprozar
Se fac mici, mici cât mai mici, dau la întors, îşi cer scuze peste scuze
Dar în faţa ta nu se sfiesc să te taie pentru că ai îndrăznit să spui adevărul
Şi astfel, războiul cu profii care se ţine din clasă în clasă este câstigat de cine face faţă.

Prizonier pe banii parintilor mei by Miruna Maura Trocan is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.